Da, salut tuturor celor care intra pe aceasta pagina…pana si eu ma simt un strain. Nu-mi vine sa cred ca asta scriam eu acum ceva timp, ca asa eram, caci totul mi se pare atat de pueril si departe de cea care sunt acum. Cred ca doar faptul ca nu prea stie lumea de el ma impiedica sa nu-l sterg. Cat de mult am lipsit….. Poate voi mai scrie, nu stiu ma gandesc in noaptea asta,dar ce este sigur? nu va fi la fel, caci nu mai sunt la fel. Nu mai sunt copilul ce visa cu ochii deschisi la iubiri efemere.
Author Archives:
3. Nu stiu…
Parca am fost sedata ani si ani la rand…… ma doare corneea, imi iriti irisul cu zambetul tau inocent si stiu,…. te-am mai vazut undeva departe. Imi zgarie auzul vorba glaciara….. ametit, un om beat intr-o lume de sedati pierduti in timp.
Nu-mi pare rau c-am platit un pret infim de mare sau mic, acum e tot ce conteaza. Depind de tine ca de aer, dar oare tu stii? Tu intelegi ce misiune ai? Nu , nu te voi ajuta nici macar un pic, totul depinde de tine. Parfumul meu ti-a ramas tatuat in piele, degeaba incerci!!! Nu-l vei uita-n veci,… iti va aminti mereu de un trecut halucinant de real si aspatial…
2. Prezent – Manifest? Yo amo vivir…
Sssssst….. nu! Nu vreau sa aud nimic…. Doar trepidatiile culorilor… Viata alearga dementa de una singura prin ploaie…. Intunericul i-a patruns pana in adancul maduvei, dar ea tot zambeste, copil tampit si frumos….. Yo amo vivir! Setea nu se potoleste cu stropi de insipid adevar, nu…
Cine sunt? Poti sa-mi spui cum vrei…. Ma vei intalni poate vreodata pe strada intamplator si vei sti!!! Vei avea indoieli la inceput, dar clipa de clipa te vei convinge mai mult… esti tu insuti, asa cum niciodata nu ai indraznit macar sa te visezi… e adevarat!!! da…. Acum poti spune ca nu mai traiesti un vis de 2 bami… Viata ta a capatat dintr-o data sens si lumina te-a invadat…. Yo amo vivir!
Te-ai imbatat!… acum, zaci intins pe o banca din nu stiu ce parc mizer… Extazul te-a sedat, ti-ai luat doza pe ziua de azi… Ea-si tine strans copilul aproape de inima.. Un erou mort… Offff…. prea multe drame si prea putine randuri… Prea multe romante false, mda! mai trebuie sa si castige omu’ o paine cumva! Tu mai crezi in povesti de dragoste? Nu intelegi….
1. Trecut – Poveste de amor
Ingropat, frumos, nefiresc de real si simplu… Ganduri tampite si temeri efemere….. aaaa…… si lupte inutile, doar atat imi mai amintesc……. A fost o data ….. chiar suna frumos …… cu printesa rapita si printul fermecator…. Dar de, asa e cu povestile astea : nimeni nu le crede , iar timpul stii bine ca nu iarta pe nimeni…..
Si deci, printesa a asteptat la nesfarsit printul frumos care pur si simplu trebuia sa vina pe un cal alb sa o salveze…. Si a asteptat, … Doamne! da ce rabdare a avut!!!…. si azi si maine…. mereu singura… dar n-a venit. Tic-Tac,…. nimic nu mai e la fel, chiar si raza de soare si-a schimbat nuanta,… povestile spun c-ar fi stat mult timp inchisa in turnul de fildes,…. cica o data, un om bun, muncitor cinstit, a trecut pe la ea….. Dar ce dezamagire!!! nu era printul in armura stralucitoare si nici macar nu avea un cal….
-A apus vremea ta de mult printesa! Nu mai exista printi…
– Dar inca mai exista printese care trebuie sa fie salvate…. Eu stiu si nu ma tem, el va veni, eu stiu….
Sfarsitul povestii? Nu stiu, cica s-ar fi pierdut printre vechile carti ale bunicului meu… Eu mi-am incheiat rolul aici… restul? este treaba voastra… final fericit?, trist?, incert?… habar nu am, oricum nu mai este povestea mea, acum e a voastra…. Nu mai e timp… pana si ultima lacrima mi s-a uscat pe obraz… Nu mai vreau romante meschine, apuse intr-o carte groasa si veche…..
viata
Viata e frumoasa……. un cliseu arhicunoscut, dar asa e… sa ai puterea sa vezi lumina din intunericul cel mai negru. Nu fa ca totul sa fie prea putin sau prea tarziu
ce se intampla?
Ma tem…. ca sunt doar un suflet obisnuit, ca nu am nimic special si asta ma omoara, ma usuca pe interior, nu ma lasa in pace, clipa de clipa ma sfasie in bucati. Simt sangele cum curge, rece, navalnic, de neoprit… Nu, nu vreau sa stiu cum sunt defapt, jur ca nu vreau sa stiu ce gandesc… As vrea sa tip din toate puterile, sa ma descarc, dar nu pot scoate nici un sunet macar,sunt condamnata!
TACERE! si ca de obicei eu sunt cea care pierde mereu, parca sunt legata de maini, parca vointa-mi este inrobita. Fug mereu, nu suport sa-ti vad privirea atintita asupra mea, ma arde, ma descompune in mii de particule nelinistite……… Asta-mi e destinul si trebuie sa-l accept… voi hoinari prin viata ca un suflet pedepsit sa nu-si gaseasca niciodata linistea, sa se chinuie… Sunt eu oare doar o frunza purtata de vant? Ce soarta ingrata… Ma invart nebuna in cafeniul irisului tau si simt cum ma inghite toata in abisul gandului tau, cum descompune o clipa intr-o eternitate de uitare amara. Umbre!, va rog ascundeti-ma in adancul noptii, undeva unde nici macar razele triste ale lunii nu ma vor gasi. Vreau sa dispar sau sa fiu un gand ce salasluieste in mintea ta si nu-ti da pace ce te macina incontinu… daca nu, ma multumesc sa fiu si o soapta nespusa ce mereu se pierde pe buze inainte de a se zamisli in minte……
O, iris!, floare a misterului, invaluieste-ma in forta ta! Vreau sa uit ca mai exista si suferenta, sa nu stiu de tine. Singuratatea mi-a fost tovaras bun de atata timp si vii tu acum sa strici totul? Eram fericita!, nu doream nimic, nu aveam nevoie de nimeni! Nu ma face sa devin prizoniera iubirii tale, nu vreau sa cobor de pe piedestlul meu… de ce mi-ai frant aripile? Cu ce ma mai inalt eu la cer acum? Te rog nu ma inchide in adancul irisului tau! N-as suporta sa stau intr-o cusca… tu nu stii? eu visez la salbaticia muntilor, la puterea tunetului si lumina fulgerului…Nu-mi dobora spiritul, dar nu-mi arunca nici inima la gunoi. De ce timpul s-a oprit cand te-am privit in ochi pentru prima data? Sper doar ca tu nu ai observat… asa-mi va fi mai usor. Doar o soapta si vointa-mi va capitula… te rog, lasa-ma sa ratacesc la fel ca si pana acum in labirintul gandurilor mele…Vreau sa raman vesnic un copil naiv, ce n-a cunoscut dragostea, ce n-a suferit si poate n-a trait cu-adevarat.
Muzica! aud muzica pretutindeni…si nu ma pot abtine. Iti aud inima cum bate in susurul vantului… La fel si clapetele pianului… lovite constant, de acelesi degete nebune, incordate la maxim, debordand o energie toxica… drogul de care am nevoie dimineata, asigurarea ca inca mai exist… Din nefericire: SUNT DOAR UN OM! ingrata existenta sortita inca de la nastere esecului.. Merg pe drumul meu legata la ochi si mai am pretentia sa fiu libera candva, sa-mi rup lanturile si sa zbor… dar am obosit deja, ma doare capul si abia-mi mai pot tine ochii deschisi… Pe curand bunul meu prieten………..
afara
pleaca, nu vreau sa te vad aici… nu-mi distruge si ultimul refugiu, nu-mi lua si ultimul strop de esenta, stii prea bine ca existenta-mi depinde de asta… chiar nu am nevoie ca sa fii tu aici… asa ca pleaca si nu te mai intoarce… AFARA!!!
astazi……..
astazi sunt confuza, desi poate ca nu am de ce… nu stiu…astazi nimic nu mai conteaza din tot ce s-a intamplat… caci am ramas cu nimic, chiar si amintirea a fost arsa de gheata timpului… astazi cerul mi-a zambit pentru prima data cu ecou sarcastic de durere… astazi am plans prima data dupa atata timp, am reusit sa ma ridic mai sus decat niciodata deasupra tuturor, ca un vulcan am explodat si m-am inaltat la cer… astazi am reusit sa sorb linistea din irisul tau obosit, ce bine e! sa te simt devorat de acelasi monstru ce nu ma lasa nici pe mine sa traiesc… astazi ma vei asculta doar pe mine caci doar azi voi mai vorbi… astazi nu vreau sa mai aud nimic despre ce va fi caci viitorul e cladit din cochilii de melci, iar tu ai venit cu bocancii peste el si l-ai spart in mii de piese de puzzle, tu sa-l faci inapoi cum a fost!!! stii ca niciodata nu am fost buna la asa ceva… astazi voi stoarce si ultima picatura de esenta din castaniul parului tau si o voi arunca in marea de lacrimi pe care ai cladit-o in timp…….
am inghetat pana in varful urechilor, fasii din suflet inerte plutesc in deriva
am lipsit…. mult, dar prin ceata din prejur, am gasit o raza de speranta nociva
acum, prinsa sub efectul drogului zilnic mai scriu ceva neimportnt, mai umplu pagini stinse in amurgul cuvantului
pierdere de timp
prin infuzii reci de amintiri incerc sa aduc inapoi acele vremuri prafuite de lacrimi, de dor…
gandul ma tortureaza neincet si dintr-un colt de cantec iti impletesc un zambet sters, uscat de zel
