ce se intampla?

                  Ma tem…. ca sunt doar un suflet obisnuit, ca nu am nimic special si asta ma omoara, ma usuca pe interior, nu ma lasa in pace, clipa de clipa ma sfasie in bucati. Simt sangele cum curge, rece, navalnic, de neoprit… Nu, nu vreau sa stiu cum sunt defapt, jur ca nu vreau sa stiu ce gandesc… As vrea sa tip din toate puterile, sa ma descarc, dar nu pot scoate nici un sunet macar,sunt condamnata!

                TACERE! si ca de obicei eu sunt cea care pierde mereu, parca sunt legata de maini, parca vointa-mi este inrobita. Fug mereu, nu suport sa-ti vad privirea atintita asupra mea, ma arde, ma descompune in mii de particule nelinistite……… Asta-mi e destinul si trebuie sa-l accept… voi hoinari prin viata ca un suflet pedepsit sa nu-si gaseasca niciodata linistea, sa se chinuie… Sunt eu oare doar o frunza purtata de vant? Ce soarta ingrata… Ma invart nebuna in cafeniul irisului tau si simt cum ma inghite toata in abisul gandului tau, cum descompune o clipa intr-o eternitate de uitare amara. Umbre!, va rog ascundeti-ma in adancul noptii, undeva unde nici macar razele triste ale lunii nu ma vor gasi. Vreau sa dispar sau sa fiu un gand ce salasluieste in mintea ta si nu-ti da pace ce te macina incontinu… daca nu, ma multumesc sa fiu si o soapta nespusa ce mereu se pierde pe buze inainte de a se  zamisli in minte……

                 O, iris!, floare a misterului, invaluieste-ma in forta ta! Vreau sa uit ca mai exista si suferenta, sa nu stiu de tine. Singuratatea mi-a fost tovaras bun de atata timp si vii tu acum sa strici totul? Eram fericita!, nu doream nimic, nu aveam nevoie de nimeni! Nu ma face sa devin prizoniera iubirii tale, nu vreau sa cobor de pe piedestlul meu… de ce mi-ai frant aripile? Cu ce ma mai inalt eu la cer acum? Te rog nu ma inchide in adancul irisului tau! N-as suporta sa stau intr-o cusca… tu nu stii? eu visez la salbaticia muntilor, la puterea tunetului si lumina fulgerului…Nu-mi dobora spiritul, dar nu-mi arunca nici inima la gunoi. De ce timpul s-a oprit cand te-am privit in ochi pentru prima data? Sper doar ca tu nu ai observat… asa-mi va fi mai usor. Doar o soapta si vointa-mi va capitula… te rog, lasa-ma sa ratacesc la fel ca si pana acum in labirintul gandurilor mele…Vreau sa raman vesnic un copil naiv, ce n-a cunoscut dragostea, ce n-a suferit si poate n-a trait cu-adevarat.   

         Muzica! aud muzica pretutindeni…si nu ma pot abtine. Iti aud inima cum bate in susurul vantului… La fel si clapetele pianului… lovite constant, de acelesi degete nebune, incordate la maxim, debordand o energie toxica… drogul de care am nevoie dimineata, asigurarea ca inca mai exist… Din nefericire: SUNT DOAR UN OM! ingrata existenta sortita inca de la nastere esecului.. Merg pe drumul meu legata la ochi si mai am pretentia sa fiu libera candva, sa-mi rup lanturile si sa zbor… dar am obosit deja, ma doare capul si abia-mi mai pot tine ochii deschisi… Pe curand bunul meu prieten………..